Recenzie: Evil Dead (2013)

Evil Dead (tradus sinistru drept Cartea Morților) a avut premiera în România acum câteva zile. Cum a fost unul dintre filmele pe care le-am așteptat cu interes de la începutul anului, a trebuit să merg să îl văd. Filmul are niște postere interesante, un trailer foarte bun și un motto care face curios orice pasionat al filmelor horror: Cea mai înspăimântătoare experiență pe care o vei avea vreodată. Cunoscătorii genului știu că acesta este remake-ul clasicului din 1981, original pe care, spre rușinea mea, nu l-am văzut.evil dead 2013 Recenzie: Evil Dead (2013)

Am avut așteptări prea mari de la Evil Dead. În 2013 este deja clișeică povestea tinerilor care merg în vacanță la o cabană și sfârșesc uciși de un psihopat sau alte creaturi. Având în vedere că este un remake, trecem cu vedere asta. Distribuția filmului nu include nici un nume de rezonanță, iar de regie s-a ocupat Fede Alvarez – un începător în domeniul lung metrajelor.

Este un horror de tip gore (axat pe scene de violență), în care sângele curge în cantități inimaginabile. Mi-e greu să cred că scenele din Evil Dead pot speria un novice, însă cel puțin îl pot dezgusta sau șoca. Dovadă faptul că în nenumărate rânduri spectatorii au izbucnit în râs de penibilul situației. Filmul are cele mai proaste replici pe care le-am auzit vreodată într-un film, fie el și de groază.

Din păcate Evil Dead este un alt horror de duzină, la fel ca majoritatea celor produse în ultimii ani. Cu siguranță IMDb are o problemă cu notele adunate de la utilizatori, căci altfel nu îmi explic cum poate un film ca acesta să scoată nota 7. În calitate de amator al genului horror, îmi pare rău să spun că filmul ăsta nu merită mai mult de 5.

Recenzie: The Call (2013)

Noul film în regia lui Brad Anderson (cunoscut pentru Transsiberian), The Call, a avut premiera în România weekendul acesta. Thrillerul spune povestea unei operatoare de la serviciul de urgență (911) care este prinsă emoțional într-o situație limită pe care trebuie să o coordoneze de la celălalt capăt al firului.

Nu am mai văzut de mult un thriller care să mă țină cu sufletul la gură așa cum The Call a făcut-o. Filmul este pentru mine neașteptat de bun. Suspansul poveștii este uimitor. Filmul este captivant datorită tensiunii continue determinată de numeroasele situații limită – tinzi să răsufli ușurat, iar povestea o ia din nou razna. De fapt, prima jumătate a filmului poate părea diluată și plină de clișee, însă spre final filmul o ia raza. Iar sfârșitul este ca o răzbunare mult așteptată și bine meritată.

Pot lăuda filmul asta mult și bine, însă până nu îl vezi trebuie să mă crezi pe cuvânt. Este un thriller foarte bun pe care îl recomand inclusiv celor care nu sunt amatori ai genului. Trebuie să fie pe watchlist-ul vostru de anul acesta.

Moartea ca o pedeapsă

Cu toate că nu este prima dată când o persoană publică moare în România și tocmai de aceea eram conștient că la orice astfel de eveniment hienele vor încerca să târască numele răposatului într-un scandal, nu eram convins că în cazul lui Sergiu Nicolaescu le va reuși.

Dar le-a reușit. Cel puțin celor de la România TV care au transformat o televiziune de știri în una de tabloid. Un fel de FOX News, dar mult mai exagerat.

Nu mi se pare nimic anormal dacă soția nu își dorește ca la înmormântare să fie prezentă o armată de jurnaliști cu zeci de care de transmisie.

Nu sunt un amator al cinematografiei românești, dar respect munca depusă de Sergiu Nicolaescu. Dumnezeu să-l odihnească!

Cum să îți ratezi viața: Macaulay Culkin

Actorul Macaulay Culkin, personajul principal din seria Home Alone, franciză cu care ne-am distrat copios în copilărie, a ajuns unul dintre cele mai distruse personaje de la Hollywood.

S-a scris despre el că este dependent de heroină, cariera lui este aproape inexistentă, iar recent se spune că a încercat să se sinucidă. Să nu mai amintesc de faptul că o publicație l-a declarat mort la un moment dat.

Nu o să înțeleg niciodată cum reușesc unii să își rateze viața în așa hal. După succesul absolut cu seria Home Alone, sunt convins că nu a fost uitat de producătorii de la Hollywood. Este adevărat că a mai apărut prin câteva filme de categoria a doua, însă nu a mai impresionat decât prin titlurile tabloidelor.

Să fie faima de vină?

Comediile verii 2012

Vara e pe ducă (după cum se și observă), iar comediile lansate în acest sezon încep să tragă linie încasărilor.
Habar n-am cum arată box office-ul, dar ştiu sigur ce mi-a plăcut şi ce m-a dezamăgit.

Madagascar a revenit pe marile ecrane. Apreciez ultima lansare în speranța că se vor opri aici și nu vor mai trage de povestea asta.

Ted – comedia produsă de Seth MacFarlane (Family Guy) lansată recent a avut și ea ceva feedback (pozitiv), probabil tocmai datorită promovării intense de care s-a bucurat (vezi asta). A fost aşa cum mă așteptam: ironică, puţin depravată și distractivă. Asta în ciuda haterilor care nu pot dormi noaptea pentru că nu au fost impresionaţi de o comedie.

Ice Age 3 – un alt film așteptat de public pentru care aveam un trailer de vreo doi ani. Mult, mult mai slab decât ce am văzut pana acum în seria Ice Age. Dovada că este momentul să lase deoparte franciza asta.

Ted este câștigător. Nu este o capodoperă cinematografică, însă vine cu o idee nouă și cel mai important, nu prea o să vedeți adolescenți beți. O gură de aer proaspăt, zic!

 

Premiere la cinema in februarie (2011)

Incep prin a spune ca in februarie se implineste un an de cand scriu articole din aceasta serie, adica despre premierele lunii care tocmai incepe.

Februarie, cum altfel sa arate pe plan cinematografic, decat astfel: drame sau comedii romantice cu putere. Totusi luna asta aveam cateva premiere importante in tara noastra.

How Do You Know (Cum stii daca ai noroc?) – filmul deschide seria amintita mai sus: comedii romantice. Se anunta unul reusit, in a carui distributie ne sunt serviti Jack Nicholson si Owen Wilson.

11 FEB

Gnomeo & Juliet – e tot comic si romantic, dar e comedie si cum altfel sa mai fie decat in 3D. Este regizat de Kelly Asbury care a mai regizat si Sherk 2.

The Kids Are All Right (Copiii sunt bine-mersi) – o drama cu o poveste mai neobisnuita, si totusi reusita. Este nominalizata la Oscarurile de anul acesta la categoria cel mai bun film. Veti putea citit o recenzie scrisa de mine pentru acest film, joi aici pe blog.

The King’s Speech (Discursul regelui) – Un alt nume mare, si el nominalizat la Oscaruri, tot la aceasi categorie. O drama istorica regizata de Tom Hooper, iar in rolul principal Colin Firth. El a castigat aseara premiul ca cel mai bun actor acordat de Annual Screen Actors Guild Awards, care a mai premiat si distributia (ca cea mai buna).

No Strings Attached (Fara obligatii) – O comedie romantica cu Natalie Portman. Daca mai e nevoie sa zic ceva… Ashton Kutcher e si el in distributie. O poveste de dragoste se leaga intre cele doua personaje, si astfel v-am spus reteta.

18 FEB

The Eagle (Acvila legiunii a IX-a) – in sfarsit ceva actiune si aventura. Un film cu legiuni, barbari si restul ingredientelor care compun un film istoric cu o actiune care reproduce anii 140. Totul pentru a recupera simbolul legiunii a noua, acvila sau vulturul de aur.

I Am Number Four – alta actiune insa nu una istorica, ci tocmai opusul, SF. Actiunea se desfasoara pe Terra, insa cu personaje provenite de pe o planeta numita Lorien. Niciodata nu m-au placut filmele SF.

Unknown – thriller cu Liam Neeson, cu o poveste complexa, despre care nu va pot spune in cateva randuri. Pentru amatorii genului este perfect.

25 FEB

London Boulevard (Bulevardul crimei) – o actiune condimentata cu ceva actiune. Sau invers. In film ii veti vedea pe Ray Winstone, Colin Farrell, Keira Knightley.

Black Swan (Lebada neagra) – nu stiu cat de mult mai are rost sa va povestesc aici despre el. Mai multe citit aici. Nominalizat la cel mai bun film @Oscar 2011.

True Grit (Adevaratul curaj) – alt titlul nominalizat la Oscar. Western care a reusit sa impresioneze prin regia fratolor Joel si Ethan Coen. Este un remake al clasicului din 1969 si inspirat din romanul lui Charles Portis. Voi scrie o recenzie curand.

Si astfel am ajuns la final. Concluzie: incepem luna februarie cu love, si terminam cu action. Vizionare placuta!

Trailerul lunii – No Strings

P.S Daca tot scriu de un an despre premiere, macar dati-mi cateva sfaturi pentru imbunatatirea acestor articole.