Recenzie: Mama (2013)

Recenzia poate conține spoilere.

Mama este unul dintre cele mai așteptate filme horror ale anului, probabil datorită lui Guillermo del Toro (care a reușit să mă sperie cu Biutiful și m-a dezamăgit cu Don’t Be Afriaid of the Dark). De regie s-a ocupat Andrés Muschietti – un nume deloc popular la Hollywood. De la Mama am avut așteptări mari pentru că s-a discutat mult despre el. Nu am citit părerile criticilor, însă atunci când un film face vâlvă înseamnă că este bun sau că producătorii au investit mult în promovare. Am mizat pe prima variantă.

Și am greșit. Filmul m-a dezamăgit. La faza din incipit mă așteptam la ceva mai șocant decât o dispariție. A urmat un scenariu nu foarte bine închegat – pur și simplu unele faze nu se legau în capul meu. Efectele speciale sunt bine realizate, însă nu știu dacă în anul 2013 mai e nevoie să vorbim despre finisajul efectelor. Filmul putea avea o poveste mai bună dacă Guillermo del Toro adăuga ceva din complexitatea Biutiful. Actingul însă este foarte expresiv – iar asta e o bilă albă.

mama-2013

Pentru amatorii filmelor de groază cu fantome ideea filmului este genială datorită combinației cu legenda copiilor lupi, însă aici nu a fost bine exploatată. Horror-urile cu fantome nu sunt tocmai genul meu, prefer ceva mai realistic. Tind să cred că nu am urmărit un horror tipic, ci o serie de evenimente paranormale – gen Paranormal Activity.

Din nou despre rezultatele de la bacalaureat

Din nou despre rezultatele de la bacalaureatToată săptămâna aceasta s-a vorbit despre rezultatele dezastroase de la simularea pentru bacalaureat. Nu înțeleg ce este șocant în rezultatele astea. Se aștepta cineva ca anul acesta, în comparație cu precedentul, să se învețe mai mult în școlile din România? S-a schimbat ceva de atunci și până acum?

Acestea vor fi și rezultatele din vară, poate un +2% la promovabilitate, în rest … nimic nou. Aceeași programă încărcată, aceleași cerințe exagerate, pline de multiple înțelesuri și nu în ultimul rând, același dezinteres din partea elevilor.

Să trecem la treabă!

Pentru că Anul Nou nu ne prinde întotdeauna liniștiți și cu toate treburile rezolvate, primele zile din acest an sunt destul de aglomerate pentru bine. În funcție de cum îmi rezolvă UPC cererea de mutare a serviciilor, revin și eu la program normal.

Până una-alta, Revelionul de anul acesta a fost destul de liniștit. În blocurile din fața mea la ora 2.30 erau toate luminile stinse. Doar la oamenii de deasupra mea răsunau manele.

Așadar, avem multe de făcut anul acesta. Să trecem la treabă!

 

Scurte și diverse despre 2012

Pentru mine 2012 a fost destul de plictisitor la început, însă pe final a luat-o razna. Este anul în care am trecut blogul pe .ro și anul în care am realizat primele mele venituri din blogging. Nu pot spune că a fost un an bun, sau unul rău.

În ceea ce nu mă privește, a fost un an minunat. Cel puțin online, unde lucrurile au continuat să se dezvolte și să atingă noi standarde. 2012 rămâne anul în care tabletele au început să intre masiv pe piață. Regret că am dat banii pe multe alte chestii și nu am reușit să îmi iau o tabletă.

În România a fost anul luptelor politice, al circului politic mai bine spus. Clasa noastră politică a dovedit încă o dată (ne)priceperea în gestionarea problemelor intere. Mai mult de atât, Europa a fost cu ochii pe noi.

Sunt multe de spus. Important este că reușim să ne citim în ultima zi din an.

Mulțumesc tuturor celor care m-au citit, dar și celor care m-au ajutat, atât online, cât și offline. Eu vă doresc ca anul viitor să luați cele mai bune decizii! Să aveți un 2013 așa cum îl meritați!

 

Promisiunile de Anul Nou sunt inutile

Cu toții am auzit pe cineva vorbind despre promisiunile lui pentru anul viitor. Pe majoritatea nu ne-a interesat că Gigel vrea ca la anul să meargă la sală sau să bea mai puțină bere, însă ne-a ambiționat și pe noi să ne facem propriile promisiuni.

Din nefericire, această ambiție nu ne este suficientă. Eu mi-am tot făcut promisiuni de Anul Nou, dar am uitat de ele de îndată ce au apărut alte lucruri în viața mea. Așa că anul viitor o să spun pas promisiunilor.

Dacă le fac doar de dragul de a mă simți bine lăudându-mă în fața prietenilor ce om bun o să fiu eu de la anul, mai bine nu. Dacă îmi doresc cu adevărat să schimb ceva în viața mea încep să lucrez la asta de azi și nu am nevoie de o dată simbolică.